49. Totuși, sufletul...

Am citit Suflete the Sticlă de Gaspar György .

Hm, nu știu ce să spun. Ok, voi spune ceea ce mi-a trecut print cap in timp ce citeam :) 

Dacă nu-l cunoașteți pe domnul Gaspar György sau nu vorbiți limba română, atunci pierdeți un mare lucru - o voce lină, un discurs atât de elocvent și idei foarte bine expuse, pe înțelesul tuturor cum numai bunicii din povești mai au. 

Citind cartea aceasta am observat latura de povestitor al scriitorului, ceea ce mi-a plăcut la el de cand l-am auzit vorbind pe YouTube și în podcast-uri. 

Textul este prezentat în forma unei povesti de dragoste sau de (ne)dragoste, asta deja cred că este pentru cititor să decidă. 

Mi-a plăcut acest mod de a prezenta informația teoretică dar în același timp mă cam enerva, voiam să aflu mai repede ce se v-a întâmpla cu cei doi protagoniști, nu să le citesc gândurile. 

Desigur, am citit tot,  pentru că până la urmă acesta este scopul cărții, să explice în baza unui exemplu foarte real și posibil - mișcările tectonice care au loc în mintea și inima oamenilor atunci cînd se află în relații unii cu alții. 

Nu pot să spun că am citit lucruri noi în această carte, dar probabil că acesta este un motiv de bucurie, înseamnă că informația îmi este cunoscută.   

Cartea mă lasă cumva tristă, ca un fel de înțepătură dintr-o cauză necunoscută.

Probabil că acesta a fost scopul  scriitorului, să povestească istoria unei relații adevărate cu suișuri și coborâșuri. Doar că în cazul acesta, panta de coborâre a fost destul de abruptă și probabil letală.