33. Gânduri în ajun de Crăciun 2024
12/9/2024
Chiar dacă afară mai des plouă și fulgii se mai lasă așteptați, luna Decembrie s-a instaurat comod și vine să ne amintească de sfârșitul anului, un an greu, și ce bine e că pleacă...
Viața, în schimb, forfotește în centrele comerciale, care, se pare, și-au revenit dintr-o amorțeală și acum s-au umplut de bunuri, multe și sclipitoare, ce te îndeamnă să te oprești. Brazi împodobiți cu ghirlande luminoase, melodiile calde și interminabile te predispun la alegere, calm și liniște.
Într-un cuvânt, am intrat în sezonul sărbătorilor. Mireasma lor s-a instalat pretutindeni și i-a cuprins pe toți. Și se pare că asta ne aranjează pe toți; după munca obositoare și furtunile politice, e numai bine să le lăsăm cât colo.
Cu 30-40 de ani în urmă, tot ce avem noi acum, ce trăim în prezent, ar fi părut un vis, un miraj de necrezut.
Hahaha, acum să nu credeți că idealizez starea noastră de azi. Avem probleme destule. Vreau să vă amintesc că locuim în Moldova. Mai degrabă, ce am trăit atunci a fost o parodie grotească, dar nicidecum o viață normală. Atunci, sărbătoare pentru noi însemna să fim liberi de la muncă și să avem ceva gustos la masă.
Și asta când reușeam să excludem, desigur, așa-numitele zile de sărbătoare impuse de regimul comunist. Noi nu le consideram sărbători, dar eram obligați să mergem la demonstrații, paradele de sărbătoare. Îmi amintesc că eram purtați prin piața unde era tribuna șefilor de partid de câteva ori, ca să creeze impresia că e multă lume! Acolo ni se băga insistent în cap, prin lozinci și slogane, cine ne sunt conducătorii, cui să mulțumim, ce să sărbătorim, ce să vorbim, ce să gândim…
Ce sunt sărbătorile, de unde vin, care este semnificația și importanța lor?
Sărbătoare – echivalentul latinescului festum – o zi deosebită, predestinată altor activități decât munca. Acum avem sărbători internaționale, naționale, religioase, sportive, festivaluri și zile dedicate unei activități, așa că în fiecare zi celebrăm ceva. Aș putea zice că din extrema comunistă am nimerit direct în cea liberală.
Paulo Coelho a spus următoarele despre sărbători: Prezentul este sărbătoarea ce trebuie trăită cu învățămintele din trecut și aspirațiile de viitor.
Eu consider că această afirmație e o definiție bună pentru ce ar fi necesar să fie o zi de sărbătoare.
Ceea ce se întâmplă astăzi e cu totul diferit. În familia noastră au fost mai multe cadre medicale și știu bine cum se termină la noi sărbătorile. Abuzul de alimente și băuturi sunt cele mai frecvente și nevinovate. Cu siguranță, mai mult de muncă decât medicii, în aceste zile, o au polițiștii.
În urma acestor sărbători se aruncă la gunoi tone de alimente, se întâmplă cele mai multe accidente, crime, violuri… Toate sărbătorile, pentru cei mai mulți, se reduc la a mânca și a bea, cât încape. Da, e adevărat că sursele media încearcă să mai coloreze sărbătorile cu festivități artistice, dar și ele se reduc la perpetuarea obiceiurilor și tradițiilor, pierzându-le esența.
Curând vine sărbătoarea Crăciunului și cam toată lumea intră în iureșul sărbătorii: se cumpără multe bunuri, se împodobesc brazii și se sărbătorește din plin. Dar ce sărbătoresc?
Comuniștii au venit cu un Moș Gerilă care, chipurile, aducea daruri, pe când ei înșiși veneau să se sature, până când îi vedeai dormind undeva cu sacul sub cap.
Acum, mai nou, l-a schimbat un alt impostor, Moș Crăciun. Zic asta fiindcă nimeni nu poate explica ce înseamnă Crăciun și de unde vine. Da, se zice că pe 25 decembrie e ziua de naștere a Domnului Iisus Hristos. Atunci se pune întrebarea: ce are de-a face aici acest Moș cu sacul lui?
De fapt, Iisus Hristos s-a născut primăvara, dar un papă catolic, Pius I, a hotărât să-i serbeze ziua de naștere pe 25 decembrie, ca să distragă atenția de la sărbătorile păgâne, care se serbau din abundență în această lună. Așa a rămas ca zi de sărbătoare încă din secolul IV, dar împotmolită de tot felul de datini și obiceiuri păgâne, care i-au deformat esența!
Probabil asta a avut în vedere Gandhi când a zis: Îmi place creștinismul, dar nu-mi plac creștinii!
Dacă v-ați trezit în luntrea celor ce resping creștinismul, nu înseamnă că creștinismul e ceva greșit sau depășit. E problema individului, care, din ignoranță sau inducere în eroare, nu-l acceptă, nu-l înțelege. Și în zadar, Iisus Hristos este mult mai mult decât își pot închipui sau dori oamenii.
Creștinismul nu este ce au făcut oamenii din el; creștinismul este ce a intenționat El să fie – o religie a iubirii, paradigmă, legea supremă a acestui univers, fără de care oamenii nu vor supraviețui.
Dacă nu venea Iisus Hristos, omenirea s-ar fi sinucis. Echilibrul ce s-a menținut până acum – pacea, bunăstarea, libertatea omului, a conștiinței – le datorăm răspândirii ideilor creștine.
Pornit din Israel, Țara Sfântă, iar mai apoi în Europa, parte a fostului Imperiu Roman, creștinismul a prins rădăcini și, mai târziu, a fructificat, aducând mult iubita pace și prosperitate tuturor. Cu două sute de ani în urmă, a trecut oceanul și a făcut din SUA țara tuturor promisiunilor, ceea ce a fost până nu demult.
Dacă nu era așa, mai veneau milioane de emigranți în Europa și SUA?
Dar se pare că vin schimbări majore în fosta lume creștină.
Acum un an, pe culoarele Parlamentului European, într-un document intern, se recomanda insistent să nu se mai folosească nici măcar termenul Crăciun, ci mai bine Sărbătorile de iarnă. Motivul ar fi că nu toți sunt creștini și, ca să nu-i jignim, să renunțăm la acest termen. În genere, Crăciunul nu este o sărbătoare incluzivă.
Eu aș traduce că nu este politic corectă – doar după ei! Interesant, nu? Cum se face că doar creștinismul nu mai este tolerat, toate celelalte religii sunt ok? Poate privesc eu prin ochelari cu dioptrii deformați? Dar, mai degrabă, amintiți-vă de scandalul din vară, de la deschiderea olimpiadei de la Paris.
Lumea pe care o cunoaștem se năruie în ochii noștri! Ceea ce se dorește este o nouă ordine mondială, iar evenimentele se desfășoară cu o repeziciune uimitoare. Se surpă însăși temeliile civilizației actuale.
În multe țări europene, încă din grădiniță, se insuflă copiilor că ei pot să-și aleagă cine să fie: băiat sau fată, indiferent cine sunt la moment. Că femeia nu mai este o făptură născută, ci un construct social! Amintiți-vă de scandalul de la olimpiadă, când o „femeie” de acest fel a luptat pe ringul de box cu una genetic născută femeie! Și asta e doar începutul acestei noi ere. Ce va fi atunci când aceste orori vor fi legiferate în constituție?
Ce va fi când se va legaliza consumul de droguri, prostituția, când pedofilia va fi considerată o formă a dragostei umane? Când, pentru a deveni „supermen”, se va recurge la implanturi în creier?
Până aici, nu cred că am spus ceva nou – astea suntem și la asta am ajuns noi, oamenii. Civilizația umană a mai trecut o dată prin experiențe similare și a fost nimicită prin potop. Dovezi? Câte doriți – oasele, piramidele, construcțiile de cult care se găsesc pe toate continentele și pe care știința noastră nu le poate repeta și nici explica – de către cine au fost construite? Ce tehnologii au fost folosite la construcția lor, ele fiind superioare celor de azi?
Cum putem să ne mai încredem în știința noastră care azi nu mai poate explica ce este, de fapt, curentul electric, cum a apărut petrolul, de ce se încălzește temperatura globală?
Când eram elev, la orele de fizică, ni se zicea că universul, materia, timpul sunt veșnice, au existat dintotdeauna. Mai târziu, ni s-a spus că, de fapt, au apărut toate după marea explozie, Big Bang-ul. Acum, știința, sub presiunea noilor descoperiri ale telescopului spațial Hubble, începe să croiască o nouă teorie a universului.
Dragilor, e timpul să ne trezim.
Dumnezeu ne-a făcut ființe inteligente și, dacă dorim, putem discerne adevărul de minciună. El ne-a vorbit despre toate lucrurile în cartea Sa, în Biblie. Și nici adversarii ei, nici știința, oricât ar fi dorit, n-au putut contesta nimic din ce se scrie în ea. Ba chiar au făcut descoperiri bazându-se pe spusele ei.
Cercetați și vă veți convinge. El ne-a creat ființe după chipul și asemănarea Sa, ființe eterne dacă renunțăm la păcat și ieșim din minciună, ființe menite să stăpânim universul dacă-i respectăm Autoritatea și drepturile Sale de autor al universului.
Închipuiți-vă că aveți un nou job, vi s-a făcut cunoscută materia pe care trebuie s-o stăpâniți, regulamentul, protocoalele… și după un timp vi se pare că știți destul de multe, ați contribuit destul ca să vă faceți propriul regulament, ca să puteți chiar schimba conducerea! Credeți că veți încălzi mult locul acolo?
Dar anume așa ne comportăm noi într-o lume în care venim, ni se dă o viață, un corp, un loc confortabil de trai, hrană, și toate astea fără contribuția noastră! Și cum ne comportăm noi în relație cu Creatorul, cum ne tratăm semenii?
De câte ori ați auzit că suntem în pragul celui de-al treilea război mondial, care, tot ei spun, va fi unul nuclear? Nu vedeți că a și început reîmpărțirea lumii?
E timpul să renunțăm la modul de viață reactiv, adică ni se întâmplă ce ni se întâmplă și, în funcție de situație, reacționăm și ne acomodăm. De data aceasta reacția noastră ar putea fi prea târzie.
Așa trăiam în copilărie, dar creștem și, folosindu-ne inteligența, putem anticipa anumite riscuri. Cu atât mai mult acum, după ce avem o istorie ce poate fi cercetată, când avem și accesul și uneltele necesare.
Acum câțiva ani am activat ca inginer pentru protecția muncii. Ce aveam de făcut? Examinam fiecare loc de muncă în parte, analizând toate riscurile posibile cu care se poate întâlni angajatul, începând cu ieșirea lui din casă, până la locul de muncă și până ieșea de pe teritoriul firmei.
Pe baza acestor riscuri, evaluând probabilitatea lor, formulam recomandările care, fiind explicate, deveneau parte din obligațiile angajatului. Această atitudine, față de oameni, angajați, poartă numele de atitudine proactivă.
Ei bine, asta a făcut și Dumnezeu, lăsându-ne Biblia! Având inteligență, având regulamentul, ține de datoria noastră să devenim proactivi. Să respectăm regulamentul, să ne lăsăm de fărădelegile noastre, să ne dezvoltăm și să practicăm un caracter după modelul lăsat. Asta ar însemna să ne îndeplinim îndatoririle de oameni.
Dar să ne întoarcem la sărbătoarea de Crăciun. Chiar dacă se mai spune pe alocuri, cu jumătate de glas, că e ziua Mântuitorului Iisus Hristos, cu asta se termină, pentru că intervine imediat moșul acela cu sacul mare cu daruri.
Daruri pentru toți, de la cei micuți la cei mai mari – de toate gusturile, prețurile, culorile, mărimile… Ca să mâncăm, să bem, să ne distrăm, să consumăm, să consumăm și să uităm pentru ce a venit Iisus Hristos, de ce a murit și a înviat, pentru cine, din ce cauză?
De fapt, El nu a lăsat niciun cuvânt că trebuie să-i serbăm ziua de naștere. El a cerut să ne amintim doar de moartea Lui și să credem că s-a jertfit pentru noi!
Aceste sărbători trebuie să ne amintească de cine suntem, de unde venim, care este rostul vieții noastre. Să conștientizăm că suntem ființe sociabile, egale, și că avem cu toții aceleași necesități. Ceea ce ne dorim nouă, aceea trebuie să oferim altora: nu ură, mânie, dispreț, ci respect, înțelegere, dragoste, răbdare.
Să mulțumim Creatorului pentru tot ce a făcut pentru noi, pentru cea mai mare jertfă făcută vreodată, pentru dragostea Sa inegalabilă!
